Corabia îi mai face încă odată din pânză
domnului cu bastonul violet
ce își înmoaie în valuri eticheta curților apuse
iar noi fetele râdem sub evantaie
la vederea acestui ultim turnir
nici peștii nu sunt mai albaștri
decât cerul ce ne disculpă
de feminine cochetări cu noi înșine
cele ce ne iubim în oglinzile
și ele albastre de atâta seară
și de umbra monoclului domnului cu bastonul violet
ce ne salută ridicându-și melonul

este vară și nu s-au uscat încă apele buzelor noastre
și pânza vaporului din larguri