când m-am născut eu, nu era decât mama,
dar parcă mai era cineva
care îngâna sfaturi mortale de viață
ancorând gânduri precum plutitoarele vaselor de WC
și bătea cuie vorbind despre trăinicie.

încă nu apăruseră garsonierele pe lume
ceea ce se solda de fiecare dată,
când se serba ziua de naștere,
cu plimbatul calului prin casă
- casa era tip vagon,
prin urmare nu revenea niciodată,
calul, înapoi -
însă rămâneau măcar pe ici pe colo
caiele risipite pe pereți.

cu gingășie, după ce-mi băteai tobița
și te desprindeai de mine
îmi înfigeai cocarde și insigne și potcoave
în locul rămas liber la Facere
și nu mai vorbeam despre inimă.

nu mai am timp să-mi urăsc mama (nimeni nu mă ajută)
tu nu mă vezi
acces la portavoce au liderii
iar eu îmi fac autoportrete la minut
pe care le montez în ramele risipite pe jos
Richard al treilea – Remix.


24 februarie 2003