cu o doaga pierduta in casa liftului
colonelul trantea suparat chipiul
de umarul stang al doamnei ce nu stia sa geama
dimineata, cand altceva in afara de primavara rabufnea.

cu a doua doaga pierduta in lift
acelasi colonel desfigurat de partea din spate a doamnei
incearca sa faca diferenta dintre muzica clasica si heavy-metal
ordonandu-si gandurile crescator inspre un gothic inaltator

cu a treia doaga lipita de inapoiul fatarnic al femeii de serviciu
colonelul fura sentimente precare si ganduri superficiale
dovedindu-si ca laptele de tata este sfant si ca dinamica fluidelor
nu este tot timpul valabila.

intr-un urcus subtil spre iesirea blocului
cu ultima si cea de-a patra doaga
colonelul realizeaza ca a uitat sa-si bea cafeaua
si maruntind in barba se intoarce in acelasi gunoi de apartament
fara patru doage
cu riscul de a pierde alte patru
si alte patru
si alte patru.