doamne dindu-i forme curbe
si-n miscari argintul viu
ai dus linistea din urbea
care-mi zice ca-i sint fiu

si probabil pus pe glume
tu le-ai zis la ursitoare
sa ii puna,cit din spume,
cit din cald,cit din racoare

de n-a fost dela razboi
viermuit asa un tirg
ca acum ca-i printre noi
diavolita data-n pirg

si batrinii zic,nici unii
dintre ani cu foametea,
n-a dat foc la gargaunii
dintr-atitea capete

fiind o jale mai ales
pe la zi de sarbatori
cind vazind-o,tineri ce-s
zurbagii,isi rup chiotori

deci de vrei inalt-prea-sfine
liniste-n in imparatie
da-i indata gind cuminte
la-ntrebari de cununie

cu alai,cum se cuvine
uneia doar dintr-o mie,
ea,voind la lume bine,
da sa-mi zica numai mie