Am atarnat pe birou, trei ascutitoare tip butoi
cu continut transparent si capac rosu,
isi dau coate printre milioanele de hartiutze portocalii
care ma indeamna la miscare,
uite, astazi imi trasez cu markerul pe mobil
nivelele energetice permise,
si cat mai multe scoruri la jocul cu serpisorul.
Imi agit continutul canii de ceai pe masa
cotrobaind cu degetul mic in sinceritatea plutitoare
a lichidului vascos,
facandu-i spatiu printre ustensilele de colorat
viitorul.
Am cel mai nou calculator. De aceea nu functioneaza
decat in reprize regulate, monitorizate
de cantitatea de apa de ploaie continuta
in planta de birou cu frunze galbene.
Toti avem nevoie de o stare de repaos,
chiar daca apare in mai multe dimensiuni
pe un plic albicios cu destinatie necunoscuta,
ah, doua ascutitoare s-au decis sa faca pace
si uite-le cum isi infiinteaza o cooperativa,
cu un nume scurt
cat sa incapa pe de-a latul biroului meu
sub supravegherea rabdatoare
a scaunului ergonomic.