Azi mi-am luat creionul
si un avion de hartie:
psihiatrul mi-a spus sa imi scriu scrisori
daca sunt trista,
ca am prea multe minusuri:
de Dumnezeu, de rotunjime, de comunicare,
m-a facut autista,
ca as vorbi din copaci, din fluiere si maracine,
ca de ce port margele din samburi de masline,
ca am vise cu cerbi portocalii,
iar Sigmund e putin plecatla plimbare cu cainele, acum te-ai gasit?
ca ar fi timpul sa invat sunetele, ooo,
despartirea in silabe,
astfel oamenii m-ar intelege mai bine,
i-am spus cate fire de nisip sunt intre mine si tine
a ras, ca de ce citesc prin cuvinte,
atunci a schimbat placa poate sunt un mic geniu,
mi-a pus-o pe aia cu ploaia.
Rain man doar tu stiai
ca o sa mor singura ca albatrosul
cu o aripa intoarsa spre pamant si alta spre lume,
s-au intors plecarile in mine
soimul meu de pe umar a inghitit prea multe rubine.

Si a venit o tristete mare.
Vai, psihiatrul meu nu stie
o tristete mare nu se spune, nu se spune,
nici macar pe avioane de hartie.