Pe tăblițe se scrie cu mine subțiri,
ascuns, pliat
în umbrele tăcerii,
gravitația fiind inconstanta prin care
Dumnezeu postulează iubirile,
oricât ar fi restul
dintre descăzutul unui infinit
calculat (în modul) din cât știu despre tine
și scăzătorul format din mulțimea disjunctă
a poemelor în care nu vorbim despre noi

Deși lucrurile sunt simple,
subiectele complică întotdeauna
situația mondială,
predicatele sunt subînțelese,
te iubesc și atât,
urmează punctul
din poezie punct ro

‘MIND THE GAP’
‘This train is for Canary Wharf’
îmi spune piticul din subconștientul
lui Alice in Wonderland,
și eu iau și leg de un pod de-argint
un capăt al curcubeului,
celălalt capăt la mâna stângă,
de meridianul inimii,
în loc de ceas,

și fug așa
cu voi
în lume

La echinocțiu,
nu se scriu poezii de dragoste.
Doar despre celelalte
trecătoare uimiri
ale curgerilor noastre
prin arterele temporale
superficiale și profunde
ale sufletului.