Noptile poetului

Noaptea alba de iarna s-arata
In camera poetului ce vegheaza
La mersul lumii in metastaza.
Lunga noapte a iernii sfideaza

Nestiinta din milenii curmata
De-un cant adunat din candela.
Respira cu greu raze din Luna
In geroasa noapte poetul creeaza.

Urmeaza zile,nopti din primavara
Aduna harnic vesti din natura
Cu verde si raze ochi isi incarca
Truditoare inima si minte la claca.

Sare din munte in mare la vara
Aerosolii,apa sarata poet inspira
Dezrobeste gand din viata perfida
Menestrel insingurat lumea ingana.

Povestile cu iz auriu din toamna
Asculta poetul la gura de soba
La noptile rubinii mai viseaza;
Noptile poetului,noptile poetului intristeaza.