O femeie poarta in poseta un echilibru fragil
curbeaza absurd o linie dreapta,e-n rosu si negru,
cu doua silabe turteste Pamantul ,la poli,
cand rade cu pantecul, cu copilul din tine.


O femeie ascunde indaratul perdelei o lacrima pusa deoparte, o tresarire,
cu degetele tine oglinda in care te barbieresti cantand o arie de pieire si spuma.

O femeie imparte cu tine o piatra:
perna cu fulgi fara somn , fara vise.
bea dintr-o ploaie cu tine, cu sete,
cu gatul intins, cu lebede promise,
e o trezire in sticla, un abur de atunci,
coboara cu gratie dintr-un hublou
si iti scrie cu genele pe nisip
pana fuge de sub tine, cu serpii.
O femeie iti face mieii sa taca.

Dupa o femeie te intorci din drum ca si cum ai fi uitat o nervura deschisa in frunza,
e o luna cu boruri largi, de alizee, o femeie e femeie.

Incolteste in tine
si pleaca.
Ramane tumultul,
parfumul
si cercurile
din jurul
picaturii de apa.


1 aprilie 2003