Cerul,pamantul si oamenii
S-au gandit sa schimbe intre ei necazurile
Si graul nu fu` intrebat
Dar nici cu ploaia nu s-a stat la sfat,
Doar vantul a simtit ceva si tremura.
De atata dor de odihna
Soarele motaia in odaia sa
Si luna se plimba in sfarsit
Libera spre rasarit.
Stelele se vaicareau in taina
Ca nu cumva sa ramaie far` de haina,
Doar gandul tacea ...
Si singur in linistea sa gandea.
Zapada, statea asteptand si visand
La copiii ei...
Iar ei, fulgii de nea
Se gandeau cum vor cadea
Pe obrazul tau alb, draga mea.