Nu contează că stă cu
Spatele la mine.

Este mândră și
Disprețuitoare, porcoasă și dulce ca o
Școlăriță.

Nu există oprobiu pe care să nu i-l arunc
Când mă aprind,
Când o lovesc cu toate gesturile, toate cuvintele,
Toate disperările mele,
Toată frica și mai ales rușinea
Acumulată împreună.

Și-a pictat pe ascuns
Sfârcurile cu ruj și unghiile ei mă
Pătrund ascuțite și mă ard cu
Lumânări de gând,
Fumegând tămâie beată.

Mă topește din
Plăcerea haină de a mă auzi implorând-o
Să își verse nisipul zgrunțuros, să se verse…

În mine, trup ghemuit,
Trup înfrânt,
Trup rostogolit pe covor iar apoi ars
La robinetul cu infinită apă fierbinte.

Nu contează că îmi fură
Hainele și îmi lasă în ele seara
Parfumul
Cărnii ei amețitoare.

Îmbătător ca o șampanie veche,
Dulce ca un lapte de mamă
Ușor aburind
În picături groase prelinse dimineața pe sub degete
La ea pe balcon,
În zgomotul străzii care nu-și ridică ochii sus.

Noi, deasupra tuturor,
Suntem goale.