Când te-am văzut
părul îți cădea pe umeri
asemeni salciei plângătoare crengile.
Avea strălucirea spicului copt
și greutatea sărutului pe obraz.
Trupul ți se legăna leneș
asemenea gândului meu
sub toropeala amiezii
doar pielea avea culoarea
piersicii coapte
și rochia transparența
apei de munte.
Răscolitoare apariție
căci ziua întreagă m-am tot întrebat
ce gust are pielea ta
și gura ta pe care adormise un ruj
de culoarea cireșei coapte
ce-ar face dacă din întâmplare
ți-aș mângâia cu degetul buzele.
Ce-ar face palmele tale
dacă brațele mele ți-ar cuprinde trupul
și m-aș lăsa ademenit
de aroma piersicilor coapte.
Seara m-a găsit îngenuncheat
în fața patului ca pentru rugăciune;
Doamne, rătăcește-mă o noapte în trupul ei
și apoi îți las ție tot restul vieții mele pentru penitență.
După un timp mă răzgândisem...
Îți mulțumesc ție Doamne pentru noaptea de iubire,
îți cer umil iertare și Te rog să lăsăm penitențele
pentru viața ce va urma.
Vezi doamne Tu nu poți ucide iubirea!
Ar fi o crimă!
Lasă-mă pe mine să îți rămân dator !