In toata nebunia asta, conteaza doar ca te iubesc
Atat de straniu si statornic, de uimitor si nelumesc.
E-o nebunie ce se-ntampla, e impotriva vreunei ratiuni,
E-o nebunie necesara, ce-ar fi iubirea fara de nebuni?

Acei nebuni frumosi, cu sori razand in plete,
Sorbind incet nectarul din sarut, sa ii imbete,
Abia mai respirand, emotii mocnind in vulcan,
Primesc tot raiul lumii, pe-o banca, sub castan.

In toata nebunia asta, atat conteaza: te iubesc!
Si-i cea mai dulce umilinta, sarutul dulce sa-ti cersesc,
Cand te incrunti de-o vorba, ce mult imi place sa te-impac!
Si-ador cum te ingrjorezi de-odata, vazandu-ma ca tac.

Incep ceva sa spun si spun chiar ce-ai gandit,
Te-aud rostind-mi ganduri, atat de potrivit,
Un fel de du-te vino, de ganduri si cuvinte,
Un fel de ghicitoare, cu cald, rece, fierbinte.

Descopar jocul iar cu tine, copila sunt din nou,
Sunt sunetul iubirii, te-aud ca pe-un ecou,
Ma simt un arc, cu tine, rotund si incordat,
Sunt doar un arc-femeie, sageata esti, barbat.

E paradisul intre noi, sunt eva, mi-esti adam,
Insa de asta data, las marul pe-al sau ram,
Il las sa cada, pacate sa duca-n pamant,
Sa fim ca la-nceputuri, cand totul era sfant.