meterezele de iarba vin aproape uneori
ca un deget de neunde pe o rana ideala
cand prin camera trec frunze intr-un zbor spre nicaieri
si se-aude cum prin colturi intrebarile coboara

este numai o parere glasul tau plutind prin aer
clorofila vorbitoare strecurandu-mi-se-n pori
ci te simt precum o bruma si in marea vegetala
sangele mi se preface in catarge pentru nori

si chiar casa ta e alta sprijinindu-se de cer
si chiar umbra mea e alta parasindu-ma-n tacere
simt cum degetul acela se intoarce inspre noi -
singularul lui contur valoreaza o avere

si chiar vocea ta e alta chiar cuvantul e un fel
de lumina crenelata izbucnita din artere
dinspre rana ideala viscolul este etern
strabatand egale spatii cu a frigului putetre

melancolice corabii meterezele vin iar
si in marea vegetala sunt proiectii inegale
numai fruntea de hartie este alba si nu pot
trupul sa mi-l fac de abur printre gheturile tale

meterezele de iarba ma apasa uneori -
in haloul vocii mele tu esti rana ideala
peste care norii zboara nevenind de nicaieri
si catargele
sub viscol
in adancuri
lent
coboara