Mai cred intr-o noapte de pomina cu tine, la Vama Veche,
o mare fara nori proiectata deasupra,
doua suflete goale agonizand in nisipuri,
cautarea -mirarea -atingerea- gasirea
( intr-un exces de zel o sa aranjez stelele in vitrina,
deh, narav vechi, de gospodina)
soarele un jeleu galben, o meduza,
ce ickebana maiestrita din scoici, un crab,un gand de peste sagetand in surdina,
apa tacuta in mreje ca o stanca
cu flori de colt dupa ureche, cochetand cu vesnicia,
( s-ar putea sa mor de gatul sau de podul palmei tale)
un dans exotic in spatele perdelelor usoare
descriind fantome si curbe de vant
in curtea pescarului care pregateste saramura cu rosii coapte
butoiul cu apa calda deasupra, cearceafurile falfainde, tu,
stiu ca iti place sa ma privesti aiurand
o adulmecare de caine
de fluturi fosnind a saruturi
un inceput firav de a fost odata, intr-o vesnicie,
un muget de sange ce creste sub ziduri
un copac nestiut, radacinile in tine,
o ploaie de vara sub piele, un albatros desuet,
cu mana vii incet, dezlegi nodul baticului inflorat
oamenii se fac rotocoale de fum, coboara-n nisipuri,
sub noi este timpul, se retrage in valuri
deasupra e vara
de pomina
la Vama Veche.