Sânul meu plange
dupa foamea ta de copil.

Când mă strângi în brațe
secunda nu iți mai ajunge!
Ai vrea s-o arunci
Să se spargă de capătul patului
Să înnebunească
Exilată în aburul galeș al iubirii noastre.
Ochii mei strigă mut
după liniștea din jurul tău.
Când călătoresc până la tine
Un gând e prea plăpând!
Și pictez altul, și altul
Le înnod...le dau aripi
Să-mi poarte
Bătăile inimii pe buzele tale,
Să guști din armonia
Ce-ai furat Pleiadelor
Și ai sculptat apoi în sângele meu.

Sânul meu plânge
după foamea ta de copil.



15 aprilie 2003