nu ești obosită, iubito,
sa alergi prin vise
să te iei la întrecere cu îngerii
punând rămășag pe sufletul meu?

Nu mai certa nuferii,
și eu mi-aș deschide petalele
pe inima ta!

Nu mai certa vântul!
mi-aș vinde diminețile
pentru o șoaptă
să te poată atinge…

ce ai cu ploaia?
Îngerii n-au voie să plângă?

Þi-a cășunat pe fluturi,
dar cine n-ar simți un dor sa zboare
când cerul se așterne-atât de blând?

te rog,
nu mai certa piatra!
De la ea am învățat
să te aștept
fără să tremur…