dialog imaginar intr-o oala cu ocru rosu

creez mereu corabii rasturnate in apus atat de libere
sovaitoare arcuite parca abscons lucirilor intelectului
ceva ca dintr-o poveste veche cu anima care tace de
indata ce animus incearca sa-i fure cantecul straniu
nemaiauzit contemporan mie nu-mi spune nimic chiar
vrei sa port senil eticheta intruparii istorice marca a detasarii
conflictelor mimate cu pixul nemuririi unui cadavru spanzurat
in declin
nu ti se pare ca esti cam arogant pentru un petec de huma
oare nu crezi ca tocmai ce esti nu intereseaza pe deplin
gandeste:ai fost vreodata haos ca sa fii ordine pacat
pentru a putea fi mantuire conflict pentru a fi candva unitate
o promisiune e doar un inger blond cu aripile retezate asta
sa fii oare si tu un orb aruncat intre inele de plastic
sunt omul liniste desfasurat mai mult necunoscut concep
anotimpuri maloase in care sufletul se zbate umilit intre
zabranice mestesugite de spiritele unite in numele ignorantei
luciferice sunt un summum al tuturor senzatiilor nelamurite
un mister intr-un mister permanent individualizat oh cat as
vrea sa fiu doar tacerea apelor crescute din munte
lectia singuratatii dezgusta spiritele neincercate mie chiar
sila posomoratule intr-o nevoie permanenta de comuniune
dezinteresata ce-ai spune daca ti-as sorbi sufletul si ti-as pierde
suflul inutil vietii descoperite din inalt ce-ai spune daca ti-as
darui iubire trupeasca in palatul pustiu in care domnesti cu atata
gratie estetica cum ai mai fugi sa uiti moleseala propriei vointe
in sfere de cristal plasmuite anume
e tot ceea ce striga nisipul sub razele fierbinti ale
soarelui rod astazi marunt maine difuz mistuit fara de
voie unei glume de rand eu eu eu eu cu mine mine mine
prin tine tine tine tine converg
nerod!
stiu bine...