Din fața blocului meu cu ghenă spartă
te-am privit cu un imens gol în stomac,

de fiecare dată.

Treceai pe lângă mine volatilă și animalică
lăsându-mă în urmă nefericit și beat.

Eram pe-atunci un biet om însurat cu două guri flămânde-acasă
fusesem prin Italia, cu alții, la furat
dar nu a fost să fie, m-au țăpit "colegii"
și m-am întors bătut, mai prost și mai sărac.

Nevastă-mea a plâns atunci o lună,
a luat copilu și s-a cărat la mă-sa.
Eu am vândut televizoru și casetofonu
și-am fost trei zile mort de beat.

Când într-a patra zi am reușit să mă ridic de pe podea
era un soare-afară de mă ardea și păru-n cap
am vrut să trag oblonu da nu mergea,
și oricum, mă mai obișnuisem cu lumina.

Ei, fi-ți-ar mama ta de paceaură
tocmai atuncea ți-ai găsit să-ți plimbi averea
aproape despuiată sub fereastra mea.

Ce-a fost în mine numai mama știe
și mi-am dorit pe loc să fiu iar beat.

Dar uite-a dracului de ironie
Vândusem deja televizorul și casetfofonul.