Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuși se ascunde.
O, tu, Mare Roșie cu ghețari.
Minut cu șaizeci și una de secunde.

Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dînsul in sine,
Viață care încape-ntr-o oră
Umbră din alte gradine.

Amintire dintr-o viață anterioară.
Sau - din una ce se amînă.
Două ruguri cu-o singură para.
Doua duminici într-o saptămînâ.

Ce dragoste stranie! Și ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaște,
Parcă ea urmează acum a se naște,
cînd mie moartea-mi așterne să dorm.