El o priveste dintr-o dunga, cu soarele in ochi, pe ea senzatia aceasta o ia pe nepregatite.

Stie un loc ascuns dupa ochelarii lui
de unde face incizii in tigrii peretilor,
in solzii de ceara ai sensurilor
atunci este mai mult ca trecutul
acum tin doua poduri in umeri pe care
ingerii traverseaza gratios in lumea noastra,
dedesubt doi copii reconstruiesc apa din cuburi
in ea s-a insinuat o iubire de doua degete
(Orsova vingt- deux centimetres)
din el se temea sa iasa sangele, dadea drumul la pasari.
Cateodata intorceau ceasurile cu o cheie:
se facea ca era o noapte din care mai ramasese o zi
intre coapse (nu lasa sa se verse din ea
nici o picatura) doua poduri, o claviatura,
de noapte se mai tineau cu o sonata de Chopin,
de dragoste cu un sentiment concav, de delfina,

In fundal ardea o tigara si se inchinau doua pahare cu vin, in timp ce un chelner aducea o luna ovala pe brate.