Un fag mi-a povestit în șoaptă
despre tine.
Te rănise o săgeată haină de întuneric.
Cadeai în amurgul sângeriu
ca o stea, fără țintă.

"Fă ceva, Omule!"

Amintindu-mă atunci,
mi-am trăit mia de ani
și am înmugurit în primăveri de o secundă.

Mi-au crescut crengile, rădăcinile albastrului,
mi-am dezvelit raiul frunzarului,
verdele foșnind a somn
și te-am primit fericit pe altarul de crengi...

În timp ce pășeam
spre alt regn, spre zenit,
într-un vis înflorit.