Nu sunt aici.
Absenta mea e under siege
intre liniile palmei stangi ale buzelor tale,

La un capat al meu stai tu.
(muta, aciuata intr-o bula de indiferenta
devorand suma tuturor lucrurilor banale)

Ochii tai asasini
croindu-si drum prin interferenta intunecimilor aerului
cauta lumini, lumini, lumii niscaiva sensuri...

La celalalt, campul magnetic,
(marele, puternicul camp magnetic al secundei)
in umbra caruia se pierd toate
petic dupa petic, intreg dupa intreg,
maretie dupa maretie...

Eu lipsesc.
Pe locul meu, umbra,

Suma de umbre impietrite de aicea
pana la arcuirea grea a sprancenelor lumii.

Stau.
Intre doi se furiseaza mai intai degetele celuilalt,
apoi laba piciorului, piciorul, cuvantul,
frantura visului inalt,
verdele, intreg pamantul...

Nu sunt aici.
Tu NU stai in bratele mele,
Eu NU te strig iar tu NU te ridici,
iar sangele prea rosu al nostru ce nu e
nici de-si mai poate ascunde culoarea pe sub piele,

Nu suntem aici.
Departe, in alta parte
visele de noi se incolacesc unul pe altul,
unul pe copacul celuilalt,

Acolo unde neantul este primul pas grabit al inimii
dinspre
toate lucrurile ce se despart.