Cartușul zăcea gol în praf
La fel și corpul acum rece.
Soarele iși mișca singur aureola
Peste câmpul înțesat de trupuri.
Un corb chema sufletele
Care i se prindeau de aripile negre.
O singură prezență vie se mișca
Printre cadavre.
Un cap bălai și buclat,
Un înger poate?..sau un copil.
Sta îngenunchiat,
Þinând de mână un soldat.
Zâmbea, miniatura de om,
crezând ….ca poate
Tata doarme.