Mă privești uniform,
Aproape fără sens.
"E prea mult galben" – îmi spui
sărutându-mi gleznele –
"Și respirația ta pare de ceară."

Eu îți decupez atentă conturul
În fiecare frunză,
ÃŽn fiecare culoare.

Între toate încremenirile
Cu contururi nefinisate,
Inimile noastre
Hoinăresc prin orașe imaginare
Undeva, prea aproape de soare.