Intarziam dinadins
in aceasta ora nicicum;
era un timp al uitarii
pe care-l stiam dinainte,
se umpleau scrumierele
de atatea cuvinte,
de priviri
si de scrum
de la fostele zambete fruste.
Era o amiaza molateca;
printre genele zilei
se impiedicau ca in fuste
aceleasi banale taceri
forfotind,
forfotind
pana maine,
de ieri.