mi-ai promis
ca ma vei face sa schimb
whiskyul in lapte,
ca voi culege chistoacele de pe covor
si ca barlogul meu va mirosi a mere
de la tine inainte.
mi-ai spus ca intr-o zi voi invata
cum se deschide usa,
ca-mi voi schimba fereastra
cu una din cele noi, cu sticla,
care sa dea spre rasarit
spre a invata cum se iubeste soarele,
asa ai zis, ca stii tu ce ma doare.
si doar ti-am spus ca mestec zgomotos,
ca umblu dezbracat de ganduri,
ca te iubesc in rime doar cand ploua,
si e senin Albastrul de atata vreme...

cine-a strecurat,
iubito,
timpul intre noi
de ne-a facut murdari
si reci
si traitori de viata?
ti-aduci aminte cand,
poet fiind,
iti povesteam de moarte
ca lipsa de iubire?