Cadea iubirea cu ultima cortina,
Moarta chiar din actul cel dintai...
Actorii – noi – jucau ciocnirea alba a dintilor
Intr-un canibalic sarut,
De dor de sange si rosu de iubire...
Te privesc cum galgaie sangele din gatul frant al iubirii
Cu trupul vesnic intins si cu mangaierea pe buze... rosii
Rosii si ele.. ca ceara varsata din flacari rosii de lumanari sangerii
Si alba ti-e pielea
si alb – albul ochilor...
si curge fior rosu pe trupu-ti de-argint
si vene purpurii iti strafulgera-n ochii de cer.
Si strigi strigat negru sa-nvaluie tainic o lume ca strigatul ce ti-e...negru.
Si-o balta de sange pe noroiul murdar violet...
E soarele-n rasarit
Caci viata-i se naste din negura mortii
Si-i se stinge pe pat ... chiar la fel
De rosu, de alb, de negru si pal violet
mi-e privirea plina si sufletul gol...
o ploaie amara si rece te uda
si-ti spala buzele de ce n-a fost pacat, ci chiar mantuire..


o lume nebuna se ploua prin parcul cu-alei stresini..
se-aduna la strigat ...
se joaca o piesa in patru acte neterminate...
jucata de-o umbra si-o balta murdara, privind la culorile ce tainic se inghesuie-n ele...