E de ajuns sa ma privesti
Si devin fluida in fata ta,
Ma vad curgand spre tine,
Fara nici o impotrivire.
Unde sunt eu?
Cine mai sunt eu?
Ma mir de mine ca nu-mi pasa,
Ca ma scurg la picoarele mele,
Ca nici nu ma zabat sa-mi apar
forma,culoarea, gandurile.
Ma abandonez maretiei trairii,
ma supun ei,
Pana ce ma simt,
Doar picatura din ploaia torentiala
care ne-a unit destinele.
Ce dulce e seductia abandonului!
Stiu, stiu ca trebuie
sa-mi pierd marginile,
Pentru a ne uni curgerile,
Chiar, ce nevoie mai am de mine,
cand existi tu?
Ce stranie putere ti-a dat iubirea
Asupra mea!
cand esti iubit,
Primesti drept de viata si de moarte
Asupra persoanei care te iubeste?
ma poti face sa mor c-o vorba,
ma poti invia c-un suras,
Si-abia asa, abia acum inteleg
Ca moartea e o notiune relativa,
Abia acum inteleg
Ca si dupa moarte se poate invia,
Daca are cine sa-ti surada.