Îngere, de astă dată
nu mă prinde de călcâiul iubirii,
lasă-mi nesăgetată
carnea acestui obraz plutitor
preț de o unică nebunie

ca niciodată
scapă-l necuprins de curgerea
vreunui vulnerabil izvor

și nu-mi altoi zâmbetul dintâi
cu agonia nemeritată
a spinului din moalele privirii

lasă-mi neînvins
bobocul pasului frânt din călcâi,
singurul meu sentiment
corupt de primăvară
până-n mugurii nemărginirii.

28 aprilie 2002


Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003,
editura Pro Transilvania, București