Poetry - Ziua in care nu am zburat by Motoc Lavinia

Intoarcerea acasa cu biletul in mana
Rucsacul de atta tine-n palme o lume strapunsa
( baionete de vise si iluzii desculte)
carceii urca- n vie , coloana infinita
ganduri da fata ude, in iarba roua si pe buze
in rapita-mi pierd cercelul, e vara
bunica isi sterge sudoarea pe frunte
e tot mai mica, mai buna, de covata departe
(I-e coltul lumii umed si inflorata basmaua
se uita lung in zare, cheama-ntruna ploaia
( balsam pentru grau, amara in mine)
Bunicul despica rabdarea si lumea in doua securea straluce
Pe deal cimitirul se intoarce pe partea cu oameni imi fac cruce
Vantul urla-n lanturi la fantana departe
E Pink Floyd m-atrage spre liceul cu tei
Cu trambite de parfum mi-adulmeca rasul .
Ma intorc acasa, am ofensat zeii
Licuricii din iarba fac tumbe -n strasuri
5649 furtuna pe coasta America mamei ei de mamica fagadui(n)ta
vise coagulate pe catarge de pasari sentimentul acut de apartenenta
la o moarte mai cocheta si un pamant mai fluid peste umeri
un altfel de fluier in sange, la glezne
vami de lumina in floarea soarelui trecute de vara desculte alene
baschetii chinezesti pentru campionatul de tenis
ceva in piept ce nu iese afara
si creste inauntru spirala amara
vrejul lui Jack integrala de la mine la luna
(unii ii spun dor, ce ma seaca la inger! )
mai stau o vreme ancorata-n nisipuri si spun ca mi-e bine
si ingan ca mi-e singur
avioane departe ganguresc in albastru
in vara asta nu mai zbor doar merg pe sus maiastru
pe un poem ma-intorc calare amazoana la tine
Inghetata de nori cu absint si alune?

28 iunie 2003

agonia english v3	Agonia.Net \| Policy \| Mission	Contact \| Participate



Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special