Stai, asteapta-ma,
intoarce secunda in broasca,
deschide cat trebuie poarta.
Nu am nici o punte catre
privirea ta batuta de crivat
nici o atingere pentru adancul
ce susura in spatele pleoapei.
Cum sa ma misc intre atatia migdali
cu radacinile frunze
prinse de tample?
Caini verzi sfasie dimineata,
imi adulmeca palmele
mirosind a noapte de veghe.
Sa nu pui peceti cand ne ploua,
se intrupeaza mai pe urma magia.
Asteapta-ma, deci, nu rupe fuiorul
bagheta invarte o zi si alta zi
ca pe un fir si alt fir agatate de fus.
...Nu-mi ridici umbra, nu ma chemi
in aceeasi urma lasata dinadins intre ape
Stiu acum, visul e marea rupta
in nisip dinspre spaima.
...Leg cate doua, cate trei
noduri grele in batista
si pun cate un ban in fiece colt.
Apoi inchid oglinzi cu cearceafuri
si vars vin peste lastunii
fara glas
striviti in fereastra.