Cand si stelele si luna parca incep a prinde glas
Pe un mal uitat al marii intr-o seara ca de basm
Langa niste stanci batrane, invelite-n iarba deasa
Doi pescari stateau de vorba ametiti de-a marii vraja:
"Astazi trist mai plange marea, vraja ei o simt schimbata
O cunosc atat de bine si o stiu ca e ciudata
Dar in asta noapte albastra, parca valurile-i mor speriate
Parca totul plange-n soapte chiar si aici si chiar departe
Trist a noptii ceata fina cantecu-l plimba tacut
Vantul il adie vitreg cand frumos si cand urat
O tu mare fi miloasa, tu regina vietii noastre
Schimbati fata ta cea rece si lumina ta cereasca!"
Brusc atunci din valuri negre, sub lumina blanda a lunii
Lin din ceata risipita tremurand s-a ridicat
Ea regina crunta a marii cu al ei voal intunecat...
"Ce vreti voi dusmanii marii, voi ce ape-mi tulburati
Ce vreti voi dusmanii firii voi liberi si intemnitati
Glasul meu nu va mai sperie, frica v-ati schimbat-o in dor
N-am stiut ca asa se intampla, chiar si cand pescari va mor...
Chiar nu stiu ce am sa fac , ca sa scap, sa scap de voi
Voi sunteti ciudatii marii voi ce luati mereu din noi
Eu sunt rea, sunt prea batrana schimbatoare am devenit
Dar pe voi sa va inteleg simt ca timpul n-a venit."
"O tu zana, spuma marii tu gandeste-te la noi
Mersul vietii noastre in lume e cladit plin de nevoi
Ce ne inghiti in repezi ape, e un schimb, nu-i trecator
Noi ce luam tu pui la loc si in schimb pescari ne mor..."
"Voi nebuni, nebuni lumii, oameni muritori de rand
Voi imi sunteti suferinta si alinarea pe pamant"