ziua respirand
vara isi spala
picioarele de vorbe
in clopotele
amurgului si

ecouri inalta
fruntea din frunze
desprinse pamantului
ca o harta prea
stramta facuta

zmeu
sau coroana cu
miros intepator dintre
cer si pamant ca
un liliac fierbinte

luna
prefacuta in
hamac isi adoarme
somnul intr-o limba
risipita umbrit

fluturi
ispitind cu o raza
turma de oi
in care noaptea
tipa tacerea

tu mereu
albastru vis si
clepsidra intoarsa
la bataia pendulei
nascocitoare

eu ratacind
o cale trasata cu
seminte de in
asternute marii
treceri.