Se zbat virgulele puse aiurea in legile singuratatii,
Carlige menite sa spanzure sforile
Puse anume pentru punctul cioplit mai pe urma,
Pas nefacut,
Tacere umpland surasul tau abia
Inmugurit
Si apoi rasaritul crepuscular al unei clipe,
Ras, ras fara masuri omenesti,
Fara ocale,
Fara capat, iubito, mai ales fara capat!