numele tău nu-mi mai zvâcnește
în tâmple
doar degetele mai caută
în întuneric
conturul omoplaților tăi
prietenii cred că tremurul
mâinilor
e un semn de nerăbdare
și de abandonare
necondiționată
pe marginea paharelor
și a veteranelor sticle
ce-ți șoptesc
povețe bătrânești
de cazarmă
uitată în munți

iubita mea
ești un drog
mai slab decât țigările
de ele încă n-am scăpat
și mai aprind
din când în când
câte una
în memoria
ta