toate păsările miros a cer
chiar și cele din coliviile de fier...
dă-mi o mână
și-ți voi da un picior
de aur

prietene,
nimeni nu te va ține minte
în taverna destinelor încrucișate
„cărțile minte”

obositor,
soarele orbitor se gudură în palmă
ca un organ genital ostenit
prins într-o repetată plăcere carnală.

you are not alone!
doar un prizonier în lagărul gol.
santinela mușcă
cu dinții de plumb din ciolanele mele.
(Scrie-mi pe piatra funerară:
născut: 24 - 05 - 1981, din lene,
mort: (?) de dragul vostru înainte de vreme.

la început ți-am spus
că toate păsările miros a cer. Ei bine, nu toate.
Sfântul Duh miroase a aftershave
la subsuori și coate,
a lacrimi și ceară,
a foaie scrisă și cerneală,
a mine și a tine,
a moarte și viață
a poemul ăsta întins la uscat pe-o ață,
a zâmbet și sictir coagulat în greață,
a rime stângace terminate-n substantiv,
servite la masa de prânz într-un pahar cu cuburi de gheață.

(Închei!)
toate păsările miros a cer
inclusiv alea din coliviile de fier...
dă-mi o mână
și-ți voi da, prietene,
un picior de aur
în fund...

(14-iulie-2003)