trăim între două zvâcniri
prima numită naștere
iar cealaltă numită
moarte
ascultând cum
le cresc străbunilor
unghiile și dinții
cu care să poată sfârteca
mai apoi
tăcerea jilavă a
luturilor

trăim între două zvâcniri
prima numită naștere
iar cealaltă numită
moarte
mișunând ca niște
umbre durute
prin grădina neraiului
și nu mai este cine
și nu mai este când
să ne mai mângâie urmele
cuielor

trăim între două zvâcniri
prima numită naștere
iar cealaltă numită
moarte
până când
într-un târziu
o pasăre albă
ne va face semn
de dincolo de lume
cu o petală
de crin