Ați murdărit iubirea
De cuvinte
Și cerul
Cu albastru de metil
Încât
Fără vreun drept
Mă caut
Tot mai singur
Și mă găsesc din ce în ce
Mai inutil

Am moștenit
De la un vultur zborul
Pe care sper să nu
Îl las orfan
Se prinde cineva
Să-și lege-n șa piciorul ?
Mai calcă orizontul
În urmă-mi careva?

Fii fără teamă
Acesta nu-i o întrebare
Și nici îndemn
Să-ncerci vreo tăinuită
Și lipsită de speranță cale
E doar blestemul
Sufletului meu
un rest
Dintr-o uitată adunare
Al cărei rezultat
E imposibil să ghicești