A inceput sa-mi fie draga
camera mea catre amiaza
cand soarele se reflecta
in toate din jur si o umple
de lumini si deumbre-
de miscatoarea adiere a unor
pastai ce stau sa se sparga.

Astept sa vad cum boabele lor-
aeriene
vor tece prin zid
la fel cum prin carnea mea,
dintr-un izvor pe care nu-l stiu,
ies- la aceasta ora din zi-
melancoliile.