Zâmbește
apoi desenează-mi un cântec
am să îți povestesc despre pasărea soarelui
sau despre o barcă, cum vrei tu
eu nu pot să cânt, nu pot nici să desenez
am să îți prind un pui de înger
(ăștia mici seamănă cu niște porumbei călători)
am să îi pun un inel și am să îi spun să te caute
între o carte cu povești despre vise și un pahar verde cu apă
Iartă-mă,
uite, de azi nu mai plâng, nici nu-mi mai curge sânge
am să fiu atât de cuminte încât ți se va părea că dorm
chiar și când somnul nu va mai zâmbi pentru mine
atunci, în caietul albastru, desenează-mi o zână
cu baghetă, diademă și rochie lungă
ea știe drumurile de seară a unui anume "noapte bună"
a piticului Barbă Cot și are cheia de la comoara bunicii
și mai știe să întrebe atât de frumos: contează?
Șoptește-mi
de la capătul patului
prostule, prostule, prostule
ce să-ți mai desenez să te învăț
să te uiți măcar o dată
dimineața sub pernă?



În seara asta
ne vom numi
la fel
un cântec
și-o
pasăre
Un Ea
și o El