Prin cavou ratacita te caut,
Parca te simt, parca te aud..., suspin
O mireasma in noapte ia forme,
Si se naste o frumoasa floare de spin.

E atat de frageda, mi-e frica sa o ating,
Si sufletul mi-e freamat, de codru si de stele
In beci pusitiu ma pranusesc...
Cand sunt aproape-acolo, langa ele.

Au mai trecut doi ani, sau poate patru,
De cand aici este lacasu-mi sfant
O umbra a mai ramas din mine,
Ce are si acum acelasi gand

De-o fi sa ard, sa ard!Ca sa te scap pe tine,
De lanturile vremii in care esti strans prins
Caci nu mai este mult si se-mplineste soarta,
Iar tu mai ai un gand de scris...un vis.

Eu daca mor, nu are cin' ma plange,
Eu daca mor, in urma-mi nu-i nimic
Doar foi udate, mazgalite,rupte,
Cu sufletu-mi, cu golu-mi...vid!

De-aceea vreau ca spinul sa se uste,
Si-n locul lui sa fie trandafiri pe veci
Ca sa fii tu ce n-am putut sa fiu,
Ca sa scrii tu ce n-am putut sa scriu.