“ Merele răpciunii
își aninau de ceva vreme
ispitele în codițe
iaR…”

- Nu vă uitați privindu-vă în oglindă,
vă rugăm!

“aerul rarefiat al dimineții
de dincolo de fereastra
ce dă spre grădină,
ne amintește amețitor
de Lumea cea Nouă,
cea încă nedescoperită,
de pacea albăstruie
în fuioare de pipă,
deasupra,
mult deasupra,
securilor îngropate cu tâlc.
Să fie oare…
Nici nu îndrăznim
(motoarele neuronale
își țin respirațiile la relanti)
să încercăm cumva…
să nu credem.
- Urcă cineva în pod
să aducă furcile-acelea de apoi
rămase după Judecată? ”.

- Este suficient pentru astăzi, dragi elevi!

Cu mișcări imperceptibile
și trandafiri tatuați pe obraji,
viitorii guru
își coborâră
-unul câte unul-
picioarele
de pe albul imaculat
al peretilor sălii de curs.