Copil fiind visam
La Crai si la Crăiese
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern
Ce-ajunge până-n soare şi la stele
Precum un fulg de nea
In adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de ganduri
Mintea îmi este plină
ÃŽncât prea rar mai pot ca să visez,
Dar şi atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de stâncişi malurile aride
Cu o forÈ›ă imensă care există doar în gând.