Îngeri albaștri joacă
În urechea ta stângă
În timp ce eu te culeg
În căușul unei mânii
Și îmi ascult clipele
Alunecând din artere
Ca fărâme…
În aerul rece
Între ochii noștri
De lemn și porțelan
Tremură mici sentimente
În descompunere
Și tăcerea lor opacă
Bate în spatele ochilor mei
Cu mici scârțâieli de zăpadă
Dar tu nu mai ești pe prag
Ca să le întâmpini,
Inconsistentă
În gândul meu
Cât în inima mea,
Parfumată și moale
Ca un zâmbet
În cerul acesta mut
Tu nu mai exiști
Copleșită de sufletul
Pe care ți-l încheg împrejur
Frământând pe numele tău
Cu saliva
Cioburi unui portret infidel
Și fragmente de persoane ce nu ești
Așa cum face scarabeul
Cu ouăle lui
Inele de calcar
Fragile
Ca imaginea de tine
Pe care mi-am creat-o
Între dinți

Danzica, pe Moltava, 16 aprilie aceluiași an