Un albastru de cer plumbuit
Privesc prin oarba-mi visare,
Privesc cum pustiul nepasator
Incepe sa-mi apese lumea;
O lume tot mai cinica,
tot mai singuratica.

Un indoliat apus ceruit
Privesc prin mintea-mi dementa,
Privesc cum mintea sare de pe axa realitatii;
O minte nascuta pentru a muri pueril
O minte nefolositoare pentrul trupu-mi muribund.


Oare de ce privim,
La lucruri ce nu vor sa vie?