un cutit taind un mar
intai alb
apoi doar rosu


chipul ei curatat de superlative
ca de farduri
poeta tanara


cineva aprinse lumina
continuand sa vorbim
nu mai intelegem nimic


oglinda privita zi de zi
a imbatranit chiar mai repede
ca mine


haiku-uri
poezii de unica folosinta
libere ca niste escroci ca oxigenul


sexul tau ca un zambet nestiut
in umbrele rochiei
poate-i doar un fald


sincera in stangacia
cu care isi poarta masca
o tanara poeta


afara ploua
iubita mea vrea sa lumineze
(lumina ei sarata)


transpiratia ei ca o bruma
in lumina de dimineata
pot sa-i numar vertebrele


arta poetica:
sa impingi precizia
pana la cinism


coapsele ei nedezlipite
cum doua pagini
parfum de carte tanara


caini latrand noaptea
cum mai dorm vecinii
cata credinta


toamna asta se poarta
poeziile scurte
e la moda haiku


dansatori cu ochii inchisi
fiind atat de singuri
nu-si mai simteau singuratatea