timpul trecea peste mine
de parca nu mai aveam timp,
dar nu-l simteam:
marginea blocului imi pare
o prapastie enorma, captusita cumva
cu cioburi de-argint -
ma arunc...
sau nu stiu daca tu porti vina mortii mele;
cad, greu, ca o frunza verde, de mesteacan,
cade ceru-n mine, fumeg si sunt ars
caci e astazi ziua cand va vrea sa ploua
cu oameni aprinsi, cu frunze de foc...
sau poate tu credeai c-asemeni
tipului din clipu' lui BonJovi
voi sa-mi deschid si eu parasuta, odata si-odata,
si pe ea sa scrie mare: 'te iubesc neancetat' -
sau poate tu porti vina mortii mele
caci aztazi e ziua cand ploua
cu lacrimi de jos in sus,
dinspre voi spre mine:
Zalmoxes, sunt scari prea putine
spre templul tau subteran,
spre sila din mine, de care
cu clopot de aur
ma dezleg...
nu sunt zadarnice azi
cugetarile, si-alunecarea mea in chaos?
graba cu care ochiul meu te cauta,
cu care graba mea te ochi?
am antidotul la caderea mea,
o perna ranceda, din inimi coapte,
urechea tampa, pupile dilatate,
sau poate tu porti vina mortii mele,
sau poate-n graba mea te ochi...