Se rup mii de coarde din suflet
și zboară spre orchestra ta
o partitură explodează
plângând în cristale
uitând de teluric
care le bea

coboară-n adâncuri un zâmbet
identic cu zâmbetul meu
plutind pe același fond intim
stingându-și neliniști
când se regăsește
într-un alt Eu

și după atâtea solfegii
pășesc iar pe scara ta grea
citind portative cu note
dar oare-ți dai seama
sunt treptele mele
chiar scara mea.