Te simți stingher și fără rost,
În lumea asta-atât de plină,
Uitat cândva de cel ce-a fost,
Pierdut în visul de-a trăi.
Prin vene simți cum clocotește
Și suflul, cât și trupul sec,
Ce iute-ar mai putea să plece
Dac-ar avea un loc de veci.
Atunci când printre cei ce-s semeni,
Tu, tot pustiu și nerostit,
Vei ști că locul tău de-o viață
E-n clipa ce nu ți-a sosit.
Și-aștepți tăcut și fără vlagă
Momentul de necercetat,
Cum curge-a inimii suflare
Ca tot ce tu ai căutat.
Nu suferi și nu speri deșert
Căci știi ce vrei și ce-ai avea,
Pe mine nu pot să mă iert
Când scrisă-i toată soarta mea.